Poveste melancolica

                          Este o noapte deprimata . Stelele sunt foarte suparate si ne transmit o stare de melancolie . Luna ingandurata ne povesteste o poveste trista ... o poveste de mult uitata  .... "Era odata un print , frumos ca lacrima , cu fata starlucitoare ca soarele in miezul verii , cu firele balaie si rebele . Ochii lui erau verzi ca smaraldul si scanteietori . Buzele ii erau vinete , iar gandul ii era la o singura persoana .... singura persoana importanta pentru el ... cu care traia intr-o poveste , o poveste de dragoste , cu clipe frumoase de nedescris , pline de amor ... Intr-o zi , printul afla ca printesa a fost rapita ... Porneste in cautarea ei numaidecat . Merge ce merge si ajunjge la o padure , aparent simpla , dar totusi vie , o padure pe al carei pamant calcai nu ami esai viu din ea ... Ostenit si posomorat , pprintul adoarme sub batranele ramuri ale unui piersic . A doua zi , el afla ca iubita sa a fost omorata si , decide ca viata sa nu ami are rost fara sufletul sau pereche asa ca decide sa-si puna capat zilelor chiar sub piersicul sub care a dormit in ajun .... ultimele sale cuvinte au fost  : "Te iubesc ...."