sâmbătă, 10 decembrie 2011

Ciobanul fara frica

                      A fost odata un cioban care , urandu-se de pazitul oilor , a plecat . Ajuns la o poarta din cetate , acolo omoara o baba si pe dusmanul unchiesului care reinvia oamenii omorati de unchies . La plecare , ciobanul primeste de le unchies cainii sai si o suieratoare din care sa sufle daca vreodata va avea nevoi de ajutor . Merge pana ajunge la o raspatie care avea un drum curat si un frum murdar pe care mergea toata lumea . Ciobanul porni pe drumul curat si dete peste un urias  . Acesta sufla din fluier , iar cainii iseira si omorara uriasul . Merge si ajunge intr-un oras in care toate casele erau vopsite in negru pentru ca acolo era un balaur care in fiecare zi manca cate un om , iar azi , venise randul fetei imparatului  . Auzind acestea , ciobanul merse sa o salveze si , sufland in suieratoare cainii venira si omorara balaurul , dupa care ciobanul taie limbile balaurului . Inainte sa pleca , fata ii puse colanul ei unui dintre cainii ciobanului . Dupa un timp , acolo ajunse un boier care o sili pe fata sa spuna ca el a omorat balaurul , ca daca nu o va ucide . Aceasta facu intocmai , iar in ziu nuntii , ea plangea . Spre fericirea ei , ciobanul era la o carciuma din oras . El trimise cainele cu colan la ea ca sai trimita niste mancare de la nunta pentru carciumareasa . Regele urmari cainele pana la cioban , dupa care amandoi se intoarsera la nunta . Acolo , ciobanul arata limbile balaurului si colanul primit de la fata . La rugamintele ciobanului , imparatul nu il omori pe boier , dar il exila . Ciobanul si fata de imparat se cununara si traira fericiti pana la adunci batraneti .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu