Padurea inocenta

                    Undeva , pe la marginile pamantului , se afla o padure terifiant de inocenta , o padure virgina , nemaicalcata de multa , multa , vreme de picior omenesc . Iarba-i verde ca smaraldul , incrustata cu perle mirifice , care-ti fura admiratie din priviri ... Cerul , senin ca fata unui bebelus , albastru , limpede de parca tocmai a fost spalat , este inundat de felurite pasari , stropite cu culori veritabile , aproape ca le confunzii cu copacii cu trunchi sanatos si bine ingrijt ; si cu coroana din aur pur ,  stralucitoare ca razele soarelui , care domnest si ziua si noaptea . Acest rege asupritor a gonit oamenii , care , odinioara traiau iin pace cu zanele , pe care le-a intemnitat . Zanele , niste fapturi fabuloase , de statura unui soricel , meticulos imbracate cu rochite spalate si ingrijite , parca ireale ; suvitele aurii ca graul copt sau negre ca taciunele , zburda pe fetele lor , nu mai mari decat o boaba de strugure . Cateva tufe de trandafiri veninosi le pazesc pe aceste miraculoase , dar in aceelasi timp stranii fiinte .
                     Frunzelecopacilor se desprind de naivele lor crengi si cad , parca rapuse , la pamant . Ajutate de vant , acestea plutesc acum in acest univers magic , unde imposibilul devine posibil si realul devine ireal ...

Micul print

                        Simbolul copiluilui joaca un rol central in semantica textului . Inca de la primele cuvinte , naratorul realizeaza relatia adult copil . Imaginea este asociata cu astrofierea lumii imaginative . Adultului nu-i mai este accesibila lumea fictionalului :"Oamenii mari nu pricep singuri nimic , niciodata si e obositor pentru copii sa le dea intr-una lamuriri " . Intrebati de catre copil adultii vor rata sistematic proba initiatica a identificarii obiectului din desen . Ei nu vor fi capabili sa recunoasca in desenul copilului sarpele -simbol sacral al fecunditatii spirituale- care a inghitit un elefant deci a transcris legile realitatii imediate si tine de absurdul in lumea contingenta , dar valabil si real in lumea fictionala . Pentru ca lumea adultilor de reduce la cotidian ei vad in desen o simpla palarie . 
                       "Cand intalneam pe cate cineva care imi parea mai dezghetat la minte il puneam la incercare cu ajutorul desenului meu nr. 1 , de care niciodata nu m-am despartit . Voiam sa stiu daca avea o minte intr-adevar patrunzatoare . Numai ca raspunsul era mereu acelasi : 'E o palarie' . "Necunoscutul va fi anihilat de oamenii mari prin apelul la rationalitate .  
                         Textul se poate citi  si ca un dialog cu sine materializat din dorinta adultului de a se intoarce la esenta ; copilul este cel apropiat de energia creatoare a universului : "Tin ca aceasta carte sa o inchin atunci copilului de odinioara caci si acest om mare a fost candva copil . Toti oamenii mari au fost mai intai copii " . 
                         Realitatea adultilor este lumea oamenilor mari . Planeta micutului print este lumea mica a copilariei dominata de armonie , un reflex al propriei lumi interooare . 
                         Imaginea micutului print este confundata cu cea a copilului divin . Coborarea micului print din cer sublineaza sacralitatea , la fel ca si parul lui de aur  .  
                         Micul print va cunoaste mai intai raul in sapte ipostaze ale luigi , sapte pacate ale omului , reprezentate in text  de cele sapte planete pe care le viziteaza printul : planeta regelui echivalent al dorintei de putere , il uimeste : "Ciudati mai sunto oamnenii mari ! isi spuse micul print continuandu-si calatoria " . Din perspectiva printului , regele ar fi pututsa admire chiar doua sute de apusuri de soare intr-o singura zi . Planeta vanitosului reprezinta mirajul glorii : "Vanitosul nu-l auzi . Vanitosii nu aud niciodata decat laudele . " Pe planeta betivului , simbol al degradarii fizice , de defineste viciul : 
                 "-Si de ce bei ?  il cearta micul print , dorind sa-i vina in ajutor . 
                   -Ca sa uit ca mi-e rusine - marturiseste betivul . 
                   -Si de ce ti- rusine ? 
                   -Rusine ca beau - incheie betivul " 
                    Planeta businessman-ului simbolizeaza viciul averii , al posesiunii . Planeta lampagiului - viciul functionarului coplesit de marasmul mecanismului functionand in gol . Planeta geografului - orgoliul  constiintei lipsita de creativitate . In sfarsit , planeta Pamant , capatul calatoriei , unde se gasesc toate celelalte pacate : "Pamantul nu e o planeta oarecare . Poti numara pe el o suta unusprezece regi , sapte mii de geografi , noua sute de mii de businessman-ii  , sapte milioane de betivi , trei sute unusprezece milioane de vaintosi , adica vreo doua miliarde de oameni mari ". 
                     Micul print continua traseul din desertul Sahara , primind lectile esentiale de iubire , prietenie si moarte . Episodul cu fantana este corespunzator unui botez . Cel de al doilea dar este rasul , bucuria , care ia proportii universale : "Noaptea cand te vei uita pe cer , fiindca eu voi locui pe una dintre ele , fiindca pe una din ele eu voi rade , atunci va fi pentru tine ca si cand ar rade toate stelele ". 
                     Dupa aceasta , sacrificiul mortii nu este decat un partial ramas-bun , in asteptarea unei noii comunicari . 

Poveste melancolica

                          Este o noapte deprimata . Stelele sunt foarte suparate si ne transmit o stare de melancolie . Luna ingandurata ne povesteste o poveste trista ... o poveste de mult uitata  .... "Era odata un print , frumos ca lacrima , cu fata starlucitoare ca soarele in miezul verii , cu firele balaie si rebele . Ochii lui erau verzi ca smaraldul si scanteietori . Buzele ii erau vinete , iar gandul ii era la o singura persoana .... singura persoana importanta pentru el ... cu care traia intr-o poveste , o poveste de dragoste , cu clipe frumoase de nedescris , pline de amor ... Intr-o zi , printul afla ca printesa a fost rapita ... Porneste in cautarea ei numaidecat . Merge ce merge si ajunjge la o padure , aparent simpla , dar totusi vie , o padure pe al carei pamant calcai nu ami esai viu din ea ... Ostenit si posomorat , pprintul adoarme sub batranele ramuri ale unui piersic . A doua zi , el afla ca iubita sa a fost omorata si , decide ca viata sa nu ami are rost fara sufletul sau pereche asa ca decide sa-si puna capat zilelor chiar sub piersicul sub care a dormit in ajun .... ultimele sale cuvinte au fost  : "Te iubesc ...."

Jocul culorilor toamna

                                                Albastru e fluviul tulbure ,
                                                Galben , auriu-i soarele , 
                                                Aramie este viata ... 
                                                Gri e cerul dimineata ! 
                                                Negru e sufletul pacatosului , 
                                                Ruginii-s frunzele mesteacanului . 
                                                Un mac rosu , sangeriu crede , 
                                                C-a zarit o broasca verde ! 
                                                O alba margareta-ntrebat 
                                                Curioasa pe-un maro imparat : 
                                               -Imparate , ce s-a intamplat ? 
                                               -Anotimpul iar s-a schimbat ...

Cartea

                               Sanctuarul cunoasterii si al intelepciunii ; portalul spre tarumul basmelor si al magiei : CARTEA ... Scriitoii romani , si nu numai , au lasat mostenire , noua , generatiei viitoare , oglinzile vietii imaginatiei si ale talentului lor , cartile , insa noi nu stim sa le apreciem la adevarata lor valoare . Citind o carte . aceasta prinde viata si totul devine real , pasesc cu uimire in lumea imposibilului unde irealul devine real ... dar ... cand ajung la ultima pagin si citesc cu regret ultimele randuri , magia dispare ... inima cartii bate din ce in ce mai incet , iar intr-u final se stinge . Din ercire , aceasta va invia cand va fi citita si , pe deasupra randurile acesteia vor dainui in inima mea ... Cartile trebuie reinviate : nu trece nepasator pe langa acestea , cand le vezi ia-le si citeste-le ... ! ...

Cererile voastre

                       Astept la comentari la aceasta postare cereri de rezumate , compuneri sau , de ce nu , poezii . La cel mult doua zile de la postarea comentariului , promit sa gasiti postat ceea ce ati cerut :D ....... astept , de asemenea parerile voastre in legatura cu celelalte postari , v-au ajutat ? Va multumesc ca cititi ^*Rezumate *^...si...^*Compuneri*^ . Sarbatori fericite !!!

Ciobanul fara frica

                      A fost odata un cioban care , urandu-se de pazitul oilor , a plecat . Ajuns la o poarta din cetate , acolo omoara o baba si pe dusmanul unchiesului care reinvia oamenii omorati de unchies . La plecare , ciobanul primeste de le unchies cainii sai si o suieratoare din care sa sufle daca vreodata va avea nevoi de ajutor . Merge pana ajunge la o raspatie care avea un drum curat si un frum murdar pe care mergea toata lumea . Ciobanul porni pe drumul curat si dete peste un urias  . Acesta sufla din fluier , iar cainii iseira si omorara uriasul . Merge si ajunge intr-un oras in care toate casele erau vopsite in negru pentru ca acolo era un balaur care in fiecare zi manca cate un om , iar azi , venise randul fetei imparatului  . Auzind acestea , ciobanul merse sa o salveze si , sufland in suieratoare cainii venira si omorara balaurul , dupa care ciobanul taie limbile balaurului . Inainte sa pleca , fata ii puse colanul ei unui dintre cainii ciobanului . Dupa un timp , acolo ajunse un boier care o sili pe fata sa spuna ca el a omorat balaurul , ca daca nu o va ucide . Aceasta facu intocmai , iar in ziu nuntii , ea plangea . Spre fericirea ei , ciobanul era la o carciuma din oras . El trimise cainele cu colan la ea ca sai trimita niste mancare de la nunta pentru carciumareasa . Regele urmari cainele pana la cioban , dupa care amandoi se intoarsera la nunta . Acolo , ciobanul arata limbile balaurului si colanul primit de la fata . La rugamintele ciobanului , imparatul nu il omori pe boier , dar il exila . Ciobanul si fata de imparat se cununara si traira fericiti pana la adunci batraneti .